MALAYESIA – Prin ţara palmierilor Jurnal

SANYO DIGITAL CAMERA

Ziua 1 Cum am ajuns in Malaiezia

Am ajuns cu bine  în Istanbul. Zborul a durat o oră, iar mâncarea oferită a fost foarte bună, Turkish Airlines nedezicându-se de serviciile bune. Am luat boarding pass-ul pentru Kuala Lumpur din Istanbul, penru  că zbor cu liniile aeriene malaieziene.

Sunt în sala de aşteptare şi privesc pasagerii care urmează să se îmbarce pentru Malaiezia. Sunt deopotrivă occidentali, dar mai ales etnici malay. Le privesc chipurile şi portul, întrucât nu sunt incă familiarizată cu  fizionomiile  din acel colţ al lumii. Unii bărbaţi poartă un fes cu ciucurel, ceea ce-mi aminteşte imediat de  vechile poveşti ale lui Nastratin Hogea. Majoritatea femeilor poartă  văl şi mâneci lungi, unele purtând pantaloni, altele robe până în pământ. Vălul pare să fie  pătrat, strâns sub bărbie cu o broşă, precum şi pe lateral, pentru a acoperi perfect părul, gâtul şi ceafa. Nu sunt femei malay îmbrăcate  în stil european cu fustă. Cei de origine chineză sunt îmbrăcaţi în stil european. Am descoperit şi români – două femei şi un bărbat, care vor călători în acelaşi avion.

Privindu-i pe aceşti oameni,  am impresia că  sunt „oameni cumsecade”. Studiez fizionomii şi caut să prind vorbele acestei limbi, ale cărei sunete îmi sunt total necunoscute. E drept, am căutat pe  internet glosare, expresii uzuale, care să-mi fie de ajutor în timpul acestei călătorii.

În spatele meu stă aşezat un om în vârstă de aproximativ 55 -60 ani, a cărui faţă are  o culoare maronie  cu uşoare dungi negre, barba-i albă  creând un puternic contrast. Pare un reprezentant tipic al  triburilor. Fizionomiile  personajelor pe care le observ sunt extrem de diferite, probabil în funcţie de originile lor etnice. Sunt oameni vorbăreţi, atât femeile cât şi bărbaţii. Nu stiu dacă tot acest popor malaiezian a vizitat Turcia, sau oamenii au fost aici  pentru a munci. Sunt curioasă să-i văd pe Orang Asli, aşa cum sunt numite  mai multe  triburi aborigene din Malaiezia. Oare seamnă cu  bărbatul  „dungat” de alături?

Stewardesele de pe liniile aeriene malaieziene poartă un superb costum imprimat, culoarea de fond fiind fie roz, fie turcoaz, costumul fiind compus din fustă lungă strâmtă şi o bluză mai lungă cambrată pe talie, o croială fantastică în special  potrivită pentru  femei zvelte. Se pare că rozul şi  turcoazul indică două poziţii ierarhice diferite pentru stewardese. I-am văzut şi pe cei doi piloţi, sunt în vârstă.

Vremea este senină, ceea ce mă bucură; totdeauna îmi doresc să am vreme bună când urmează să decolez. Oricum, am emoţii în ceea ce priveşte această călătorie spre o lume prea puţin cunoscută.

Cât am stat  în aeroport, am avut ocazia să văd pe un  bărbat  musulman făcându-şi rugăciunea. Cum sunt interesată de  tot ceea ce ţine de ritualuri ale unei alte culturi, m-am retras într-un colţ din care puteam observa foate bine mişcările omului. Îşi desfăşoară un covoraş de rugăciune, pe care l-a adus cu sine, se descalţă şi se închină cu faţa spre Mecca, murmurând rugăciunea. În avion, am avut, de asemenea, ocazia de a urmări, de data ceasta, o tânără musulmană făcându-şi rugăciunea. Fata, care de altfel era îmbrăcată în stil european cu pantaloni şi fără văl, şi-a acoperit, la ora 15:30 fix, părul – am urmărit  atentă modul migălos în care şi-a petrecut  şi legat vălul  peste cap, dând atenţia cuvenită fiecărui detaliu al acestei activităţi, după care, ţinând palmele deschise spre faţă, şi-a spus rugăciunea. Imediat după terminarea  scurtei rugăciuni, fata şi-a dezlegat vălul, revenind la ţinuta obişnuită.

Lângă  scaunul meu, în avion stă o chinezoaică între două vârste, din Kuala Lumpur. Vorbeşte foarte bine engleza. Ne-am întreţinut o vreme, ea  dându-mi câteva  sfaturi şi indicaţii turistice, oferindu-mi numărul ei de telefon şi afirmând că pot să o contactez dacă voi avea vreo nevoie în timpul şederii mele la Kuala Lumpur. I-am mulţumit, însă nu am mai revăzut-o după aceea.

Ruta avionului trece peste Liban, Siria, peste Arabia Saudită şi apoi India. Acum am sub ochi un deşert libanez sau sirian, nesfârşit. Dune de nisip  şi pîmânt sterp cât vezi cu ochii. Nu mai zburasem peste peisaje atât de aride  şi  priveam cu nesaţ prin hublou. Cerul era atât de senin, încât uneori  mi se părea ca pot vedea nişte mici puncte mişcătoare în acea mare nisipoasă. Să fi fost vreun grup de negustori călătorind pe cămilele  lor prin aceste pustietăţi? Ei uite, cum poveştile din 1001 de nopţi mi se perindă încet-încet prin  faţa ochilor. Ce ţară stearpă se întinde sub ochii mei…

În Malaiezia, febra Dengue pare să fie o reală ameninţare. Ţânţarii ies să se hrănească de obicei pe la orele cinci sau şase după amiaza. Sper că nu mă va  muşca vreunul dintre aceşti temuţi vampiri liliputani. Fireşte mi-am împachetat spray-uri  împotriva ţânţarilor, atât pentru corp cât şi pentru  cameră. Dar se pare că cea mai redutabilă armă împotriva cohortelor bâzâitoare, avide de sânge uman  este esenţa de eucalipt. Am aflat această informaţie şi, fireşte, am găsit imediat  întrebuinţarea adecvată pentru flaconul  original de ulei de eucalipt, adus anul trecut tocmai din îndepărtatul Kodaikanal, în Tamil Nadu.

 După ce mai înainte fusesem serviţi cu câteva pahare cu suc şi apă, precum şi cu alune, a venit în fine şi masa, care a fost foarte gustoasă, fiind compusă din nişte carne cu fidea, fructe, nişte bucăţele mici de dulcuri, preparate cu miere, cafea, suc şi apă.  Ca şi Turkish Airlines, şi Malayesian Airlines oferă mese bogate şi gustoase.

De două ore zbor numai peste deşert. Nisip, munţi sterpi, dune cât vezi cu ochii. Nici un firicel de apă nu îşi croieşte drumul prin pustietatea aceasta. Curioasă planeta noastră. Zburăm  la zece mii de metri altitudine cu o viteză de vreo 960 km/h. Nu ştiu dacă voi dormi.

Stewardesele sunt femei foarte frumoase, cu tenul alb, unele având uşoare trăsături chineze, cu talie subţire, trase prin inel, astfel încât costumele  lor mulate pe corp le dau o  alură mândră. Toate poartă părul strâns în coc.

Iată şi o turbulenţă peste acest pustiu! Te miri ce vânturi or sufla pe aici, stârnind nisipurile. Dacă aici  trepidează avionul  atât de tare, cum o fi  pe la Ecuator, cu furtunile de peste Golful  Bengal? Să sperăm că totul va decurge foarte bine.

      ………………………………………………………………………………………………………..

SANYO DIGITAL CAMERASANYO DIGITAL CAMERA

Am ajuns cu bine la Kuala Lumpur. Nu a plouat. Controlul la frontieră a fost rapid, întrucât nu era aglomeraţie la acea oră. Avionul chiar  aterizase cu vreo douăzeci de minute mai devreme. Afară beznă, se iţea luna printre nori. Aeroportul din Kuala Lumpur este foarte frumos, însă la această oră matinală  – era ora şase dimineaţa – majoritatea magazinelor sunt închise. Cu schimbarea valutei  este o problemă, în aeroport cursul de schimb este cât se poate de slab. Funcţionarul de la ghişeu m-a sfătuit să  nu schimb mult, întrucât în oraş voi avea ocazia să găsesc un curs mult mai bun. Am apreciat sfatul acelui funcţionar, a fost o dovadă de grijă faţă de turistul străin care ajunge pentru prima oară  în acest  oraş. Putea  să-mi fi propus să schimb o sumă mai mare şi nu să mă trimită, practic, la concurenţa de pe piaţă, nemairealizând astfel un profit mai  mare. Ştiu că Malaiezia pune mare preţ pe servicii turistice foarte bune, este o ramură în economia acestei ţări, care produce un venit substanţial. Şi se pare că oameni aceştia chiar acţionează astfel ca turistul să fie  cât se poate de mulţumit. De-a lungul  întregii luni, cât a durat călătoria mea prin această minunată ţară, am avut suficient timp să mă conving de aceast aspect. Taxiul l-am achitat la ghişeul special din aeroport, călătoria până aproape de Shah Alam, la Saujana Hotel, unde eram cazată, a costat vreo 65 de ringgiţi. La  acea oră matinală şoseaua era liberă şi am ajuns foarte repede la hotel. În vreo două rânduri a plouat, însă pe o distanţă extrem de scurtă. Ploua aici iar cinci minute mai departe era perfect uscat. Ciudată vreme!

Bântuie ţânţarii, se pare că bântuie şi febra dengue. Am ajuns la Hotelul Saujana. Este aşezat  într-o zonă foarte verde, aproape de Shah Alam, la vreo 30 de minute de mers cu maşina de la aeroport. Un hotel cu două etaje, puţin labirintic, cu o superbă grădină, foarte îngrijită, cu piscină şi un lac. Pe partea opusă se află un teren de golf. La recepţie, deşi aveam camera achitată, mi-au mai cerut 500 de ringgiţi depozit, pentru eventualitatea în care aş face consumaţie de la mini-bar sau aş solicita room-service. În fine, politica hotelului.

Deşi în holul hotelului, la recepţie, totul fiind deschis de jur împrejur, bântuie ţânţarii, în cameră  aceste vietăţi nu există. Camera este largă cu un pat dublu, cu toate dotările necesare şi foarte curată. Am vedere spre piscina cochetă. Restaurantul pentru micul dejun este foarte frumos, într-un colţ aflându-se un mic heleşteu conţinând  peştişori coloraţi şi câteva broaşte ţestoase, care fac deliciul copiilor. Micul dejun, servit sub formă de bufet, a fost foarte gustos.

SANYO DIGITAL CAMERASANYO DIGITAL CAMERASANYO DIGITAL CAMERA

După micul dejun am chemat un taxi de la recepţie pentru a merge spre Batu Caves precum şi pentru a vizita, într-un prim tur, Muzeul Naţional, muzeul Orang Asli (al etniilor bîştinaşe), faimoasele turnuri Petronas, să mă opresc la Istana Negara (Palatul Naţional), la Monumentul Eroilor, şi la complexul comercial Suria KLCC .

SANYO DIGITAL CAMERA

Dar despre acestea intr-un episod viitor…

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s